Schimbarea personalității: cinci simptome ale demenței frontotemporale

Schimbarea personalității: cinci simptome ale demenței frontotemporale

Demența frontotemporală (FTD) este una dintre formele mai rare de demență și a primit mai multă atenție în ultimii ani, în special în cazurile de mare profil, cum ar fi cel al actorului american Bruce Willis. Acest tip particular de demență nu se caracterizează prin pierderi de memorie, cum ar fi demența Alzheimer, mai cunoscută. În schimb, devine vizibilă prin schimbări grave în personalitatea și comportamentul persoanei afectate, ceea ce face ca înțelegerea și sprijinul să fie deosebit de dificile pentru rude.

Demența frontotemporală rezultă din moartea celulelor nervoase din zonele frontale și temporale ale creierului, care afectează în primul rând abilitățile emoționale și interpersonale ale celor afectați. Motivul morții celulare este încă în mare parte neexplorat. În unele cazuri, un factor genetic poate juca un rol, modificările genomului conducând la un risc crescut. Boala afectează bărbații și femeile în aproximativ aceeași măsură și poate apărea la o vârstă foarte fragedă, uneori chiar și sub 30 de ani.

Simptome tipice ale demenței frontotemporale

Simptomele timpurii care atrag adesea atenția includ o pierdere a empatiei și o stare vizibilă de apatie. Izolarea socială poate fi rezultatul, deoarece cei afectați se retrag adesea de prieteni și familie. În plus, comportamentul impulsiv și inadecvat cuplat cu agresivitatea nu este neobișnuit. Aceste schimbări de comportament sunt deosebit de îngrijorătoare și pot face extrem de dificilă viața cu persoana afectată.

• Empathieverlust
• Apathie und Gleichgültigkeit
• Enthemmung, auch in sexueller Hinsicht
• Aggressives, gereiztes und unangemessenes Verhalten
• Taktlosigkeit

Aceste simptome pot fi foarte supărătoare pentru membrii familiei. Ei experimentează o transformare dureroasă a persoanei pe care au cunoscut-o cândva. Rudele se confruntă adesea cu un sentiment de neputință, deoarece emoționalitatea și contactul cu cei dragi sunt sever limitate.

Diagnosticarea demenței frontotemporale nu este deloc ușoară. Simptomele sunt adesea interpretate incorect ca o expresie a altor boli mintale, cum ar fi mania sau schizofrenia. Este esențial ca medicii să efectueze un istoric medical amănunțit, inclusiv observații și rapoarte de la rude. Acest lucru ajută la tragerea concluziilor corecte și la evitarea diagnosticelor greșite. Procedurile de diagnosticare includ teste simple, cum ar fi Testul Mini-Mental Status sau teste specifice de inventar care se concentrează pe comportament.

Provocarea unui astfel de diagnostic este considerabilă, deoarece schimbările de comportament și personalitate nu sunt adesea asociate imediat cu declararea unei forme de demență. Acest lucru poate fi frustrant pentru profesia medicală, precum și pentru cei afectați și familiile acestora.

În ciuda provocărilor semnificative care vin cu un diagnostic de demență, este important ca cei afectați să aibă obiective personale și să își pună în aplicare dorințele finale. Rudele pot juca un rol important oferind sprijin și îndrumare. Este recomandabil să soluționați din timp chestiunile financiare și să aveți un dialog deschis pentru a facilita tranziția în această fază mai dificilă a vieții.

În general, demența frontotemporală arată, din păcate, cât de profund poate afecta o boală întreaga viață a unei persoane și a rudelor acesteia. Este esențial ca societatea să dezvolte o înțelegere a provocărilor asociate cu aceasta și cu alte forme de demență. Cunoașterea simptomelor și a efectelor acestora este primul pas în satisfacerea nevoii de ajutor și oferirea atât celor afectați, cât și membrilor familiei lor de sprijinul necesar.