Expunerea mai mare la particule poate fi asociată cu un risc crescut de demență
Expunerea mai mare la un anumit tip de poluare a aerului cauzată de trafic, numită particule în suspensie, poate fi asociată cu un risc crescut de demență, potrivit unei meta-analize publicate pe 26 octombrie 2022 în ediția online a Neurology®, jurnalul medical American Academy of Neurology. Cercetătorii s-au uitat în mod special la particulele de particule, PM2,5, care constă din particule poluante din aer cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri. Toate studiile disponibile privind poluarea aerului și riscul de demență au fost incluse în meta-analiză. Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, afecțiuni precum demența devin mai frecvente, așa că recunoașterea și înțelegerea factorilor de risc prevenibili este cheia pentru reducerea...

Expunerea mai mare la particule poate fi asociată cu un risc crescut de demență
Expunerea mai mare la un anumit tip de poluare a aerului cauzată de trafic, numită particule în suspensie, poate fi asociată cu un risc crescut de demență, potrivit unei meta-analize publicate pe 26 octombrie 2022 în ediția online a Neurology®, jurnalul medical American Academy of Neurology. Cercetătorii s-au uitat în mod special la particulele de particule, PM2,5, care constă din particule poluante din aer cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri. Toate studiile disponibile privind poluarea aerului și riscul de demență au fost incluse în meta-analiză.
Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, afecțiuni precum demența devin din ce în ce mai frecvente, așa că recunoașterea și înțelegerea factorilor de risc prevenibili este cheia pentru reducerea apariției acestei boli. Întrucât un raport al Organizației Mondiale a Sănătății a arătat că mai mult de 90% din populația lumii trăiește în zone cu niveluri de poluare a aerului mai ridicate decât cele recomandate, descoperirile noastre oferă dovezi suplimentare pentru aplicarea reglementărilor privind calitatea aerului și accelerarea tranziției de la combustibilii fosili la energia durabilă.”
Ehsan Abolhasani, MD, MSc, autor al studiului, Universitatea de Vest din Londra, Canada
Pentru meta-analiză, cercetătorii au revizuit 17 studii. Participanții aveau peste 40 de ani. Toate studiile au inclus peste 91 de milioane de oameni. Dintre aceștia, 5,5 milioane de oameni sau 6% au dezvoltat demență.
Studiile s-au ajustat pentru mai mulți factori care influențează riscul unei persoane de demență, inclusiv vârsta, sexul, fumatul și educația.
Cercetătorii au comparat expunerea la poluarea aerului la persoanele cu și fără demență și au descoperit că persoanele care nu au dezvoltat demență au avut o expunere zilnică medie mai mică la particulele de poluare a aerului decât persoanele cu demență. Agenția pentru Poluarea Mediului din SUA (EPA) consideră că nivelurile medii anuale de până la 12 µg/m3 sunt inofensive.
Cercetătorii au descoperit că riscul de demență a crescut cu 3% pentru fiecare microgram pe metru cub (µg/m3) de expunere crescută la particule.
„Deși meta-analiza noastră nu demonstrează că poluarea aerului provoacă demență, ci arată doar o asociere, sperăm că aceste rezultate vor permite oamenilor să își asume un rol activ în reducerea expunerii la poluarea aerului”, a spus Abolhasani. „Înțelegând riscul de demență cauzat de poluarea aerului, oamenii pot lua măsuri pentru a-și reduce expunerea, cum ar fi utilizarea energiei durabile, alegând să locuiască în zone cu poluare a aerului mai scăzută și pledând pentru o poluare mai scăzută a traficului în zonele rezidențiale.”
Ei au examinat, de asemenea, oxizii de azot, care formează smog, dioxid de azot și poluare cu ozon, dar nu au găsit niciun risc semnificativ crescut atunci când aceste alte clase de poluanți au fost considerate singure.
O limitare a meta-analizei a fost numărul mic de studii disponibile pe acest subiect specific. Abolhasani a spus că sunt necesare studii suplimentare.
Sursă:
Academia Americană de Neurologie
Referinţă:
Abolhasani, E., et al. (2022) Poluarea aerului și incidența demenței: o revizuire sistematică și meta-analiză. Neurologie. doi.org/10.1212/WNL.0000000000201419.
.