Cercetătorii cuantifică efectele expunerii la căldură asupra performanței fizice

Cercetătorii cuantifică efectele expunerii la căldură asupra performanței fizice

Se estimează că temperatura medie a planetei în 2100 ar putea fi între 2 și 9,7 °F (1,1 până la 5,4 °C) mai caldă decât în ​​prezent. Dar ce impact ar avea această creștere a temperaturii asupra forței de muncă globale?

Cercetătorii de la Universitatea Loughborough, conduși de profesorul George Havenith, directorul Centrului de Cercetare pentru Ergonomia Mediului (EERC), au investigat efectele expunerii la căldură asupra performanței fizice, ca parte a proiectului internațional HEAT-SHIELD.

Studiul Orizont 2020 examinează impactul negativ al stresului termic crescut la locul de muncă asupra sănătății și productivității a cinci industrii europene strategice: producție, construcții, transport, turism și agricultură.

În cele mai recente cercetări, echipa EERC examinează interacțiunile dintre durata muncii și severitatea stresului termic.

Înainte de acest studiu, modelele care examinau influența temperaturilor ridicate la locul de muncă asupra capacității fizice de muncă (PWC) s-au bazat pe timpi de expunere de o oră. Într-o premieră mondială, echipa Loughborough a examinat efectele stresului termic asupra PWC în timpul unui schimb de lucru complet simulat, constând din șase cicluri de muncă-odihnă de o oră în căldură în timpul unei zile de lucru.

Pentru studiu, nouă bărbați sănătoși au efectuat șase sesiuni de lucru de 50 de minute, separate de intervale de odihnă de 10 minute și o pauză prelungită de masă, în patru ocazii diferite: o dată într-un mediu răcoros (15°C/50% umiditate relativă) și trei combinații diferite de temperatură a aerului și umiditate relativă (moderată, 35°C/50%, cald/umiditate relativă; fierbinte, 40 °C/70% umiditate relativă). Această gamă de temperaturi și condiții calde le acoperă pe cele deja experimentate de peste un miliard de lucrători din întreaga lume.

Pentru a imita exercițiile fizice moderate până la grele, munca a fost efectuată pe o bandă de alergare la o frecvență cardiacă fixă ​​de 130 de bătăi pe minut. În timpul fiecărei acțiuni industriale, PWC a fost cuantificată ca energie cheltuită peste nivelurile de repaus.

Echipa de cercetare a descoperit că, pe lângă reducerea deja observată în experimentele anterioare de 1 oră, producția de muncă pe ciclu a scăzut și mai mult pe parcursul schimbului simulat, chiar și în climatul rece, cea mai mare reducere a avut loc după pauza de prânz și consumul de alimente.

În plus față de reducerile de căldură observate în experimentele scurte de 1 oră (30, 45 și 60% pentru cele trei zone climatice) în raport cu performanța muncii în climă rece, au existat, în medie, o scădere suplimentară de 5%, 7% și 16% a PWC atunci când munca a fost efectuată pe o tură de lucru completă pentru condiții temperate, calde și, respectiv, foarte calde. În general, aceasta echivalează cu o pierdere de 35% a productivității în timpul zilei de lucru la temperaturi de 35°C/50% RH și o scădere de 76% când termometrul atinge 40°C/70% RH.

Vorbind despre studiu, profesorul Havenith a spus: „Aceste rezultate îmbunătățesc înțelegerea noastră actuală a consecințelor expunerii prelungite la căldură profesională și oferă dovezi care pot fi utilizate pentru a prezice cu mai multă precizie povara socio-economică a viitoarei călduri extreme.

„Scăderile semnificative ale productivității vor avea un impact semnificativ asupra bunăstării angajaților și a performanței afacerii. Aceasta este o dovadă suplimentară a motivului pentru care ar trebui luate măsuri acum pentru a opri încălzirea globală, ale cărei efecte sunt deja resimțite cel mai acut de oamenii din Sudul Global”.

Sursă:

Universitatea Loughborough

Referinţă:

Smallcombe, JW, și colab. (2022) Cuantificarea efectelor căldurii asupra capacității umane de muncă fizică; Partea IV: Interacțiuni între durata muncii și severitatea stresului termic. Jurnalul Internațional de Biometeorologie. doi.org/10.1007/s00484-022-02370-7.

.