Persoanele cu dizabilități care sunt foarte afectate de microagresiunile online

Persoanele cu dizabilități care sunt foarte afectate de microagresiunile online

Personal, persoanele cu dizabilități experimentează adesea microagresiuni – comentarii sau insulte subtile bazate pe stereotipuri. Noi tipuri de microagresiuni se desfășoară și online, potrivit noilor cercetări Cornell.

Studiul constată că aceste insulte online constante se adună. Microagresiunile afectează stima de sine și schimbă modul în care persoanele cu dizabilități folosesc rețelele sociale. Și din cauza subtilității lor, microagresiunile pot fi dificil de detectat de către algoritmi, avertizează autorii.

„Această lucrare aduce o nouă perspectivă asupra modului în care interacțiunile sociale modelează ceea ce înseamnă acces egal online și în lumea digitală”, a spus Sharon Heung, doctorand în știința informației. Heung a prezentat studiul, „Nothing Micro about It: Examining Ableist Microaggressions on Social Media”, pe 26 octombrie, la ASSETS 2022, Conferința SIGACCESS de la Asociația pentru Mașini de Calcul privind computerele și accesibilitatea.

Când microagresiunile apar în medii live, acestea sunt adesea de scurtă durată și au puțini privitori. „Când se desfășoară pe platformele de social media, o fac în fața unui public larg – amploarea este complet diferită și apoi trăiesc pentru ca oamenii să le vadă pentru totdeauna”, a declarat coautorul Aditya Vashistha, profesor asistent de știința informației la Ann S. Bowers College of Computer Science and Information Science din Cornell.

În plus, platformele de social media pot crește microagresiunile și pot răspândi dezinformare. „Suntem foarte îngrijorați de modul în care modelează modul în care publicul mai larg gândește despre dizabilități și persoanele cu dizabilități”, a spus coautorul Megh Marathe, profesor asistent de mass-media, informații, bioetică și justiție socială la Universitatea de Stat din Michigan.

Heung și co-autorul Mahika Phutane, doctorand în informatică, au intervievat 20 de voluntari care au spus că au diverse dizabilități și sunt activi pe platformele de social media. Participanții au fost rugați să descrie discriminarea subtilă și microagresiunile pe care le-au experimentat și impactul pe care l-au avut asupra vieții lor.

Comentariile condescendente precum „Ești atât de inspirat” au fost cele mai comune, alături de postări infantilizatoare precum „Oh, trăiești singur?” Oamenii au pus, de asemenea, întrebări nepotrivite despre viața personală a utilizatorilor și au făcut presupuneri despre ceea ce persoana ar putea face sau purta din cauza dizabilității sale. Unii utilizatori li s-a spus că mint în legătură cu handicapul lor sau că nu au unul, mai ales dacă handicapul era invizibil, cum ar fi: B. o boală mintală.

Cercetătorii au clasificat reacțiile în 12 tipuri de microagresiuni. Cele mai multe se încadrează în categorii recunoscute anterior în interacțiunile offline, dar două erau unice pentru rețelele sociale. Prima a fost „fantomă” sau ignorarea postărilor. Al doilea se referea la platforme care nu erau accesibile persoanelor cu dizabilități. De exemplu, unii utilizatori au spus că nu se simt bineveniți atunci când oamenii nu au adăugat text alternativ la fotografii sau au folosit culori de text pe care nu le-au putut recunoaște. O persoană cu nanism a spus că postările ei au fost în mod constant eliminate, deoarece a continuat să fie etichetată ca fiind minoră.

După ce au experimentat o microagresiune, utilizatorii au trebuit să decidă cum să răspundă. Indiferent dacă au ignorat comentariul, l-au raportat sau au încercat să educe pe cealaltă persoană, participanții au spus că a avut o taxă emoțională. Mulți au luat pauze de la rețelele sociale sau au limitat informațiile pe care le-au distribuit online.

„Abordarea acestei probleme este cu adevărat dificilă”, a spus Phutane. „Rețelele de socializare se străduiesc să stimuleze implicarea. Dacă îl educă pe făptuitor, acea postare originală va fi promovată din ce în ce mai mult”.

Participanții au sugerat că platformele ar trebui să detecteze și să șteargă automat microagresiunile sau ar putea apărea un bot cu informații despre dizabilități.

Majoritatea platformelor de social media au deja instrumente de moderare – dar sistemele de raportare sunt uneori defecte, opace și pot identifica greșit hărțuirea. Iar microagresiunile pot fi dificil de detectat de sistemele automate. Spre deosebire de discursul instigator la ură, unde algoritmii pot căuta anumite cuvinte, microagresiunile sunt mai nuanțate și depind de context.

Odată ce amploarea și tipurile de microagresiuni experimentate de persoanele din grupurile marginalizate sunt mai bine înțelese, cercetătorii spun că pot fi dezvoltate instrumente pentru a limita sarcina de a le trata. Aceste probleme sunt critice de abordat, în special având în vedere extinderea potențială a realității virtuale și a metaversului.

Trebuie să fim deosebit de vigilenți și conștienți de modul în care aceste interacțiuni din lumea reală se traduc în setările online. Nu este vorba doar de interacțiuni pe rețelele sociale – vom vedea și mai multe interacțiuni în spațiile virtuale.”

Shiri Azenkot, coautor, profesor asociat de știința informației la Jacobs Technion-Cornell Institute de la Cornell Tech și Cornell Bowers CIS

Această lucrare a fost susținută în parte de Bursa de Cercetare Absolventă a Fundației Naționale de Știință și de Bursa Postdoctorală a Președintelui Universității din California.

Sursă:

Universitatea Cornell

Referinţă:

Heung, S., şi colab. (2022) Nothing Micro About It: Examinarea microagresiunilor abiliste pe rețelele sociale. ACTIVE '22: Proceedings of the 24th International ACM SIGACCESS Conference on Computers and Accessibility. doi.org/10.1145/3517428.3544801.

.