Studiul arată că lupta MMA afectează sănătatea sângelui mai greu decât boxul

Studiul arată că lupta MMA afectează sănătatea sângelui mai greu decât boxul

O nouă cercetare arată că sportivii de MMA au modificări de sânge mai dăunătoare decât boxul, dezvăluind riscuri mai mari și o nevoie mai mare de strategii de recuperare specifice sportului.

Studiu:Modificări ale proprietăților reologice ale sângelui la artiștii marțiali (Box vs MMA). Credit foto: Biofoto/Shutterstock.com

Un studiu recent care analizează caracteristicile vâscozității și fluxului sângelui la sportivii de arte marțiale arată că sesiunile de antrenament simulate de MMA (arte marțiale mixte) au ca rezultat modificări mai pronunțate ale deformabilității, agregării și volumului plasmei în celulele roșii din sânge în comparație cu meciurile de box. Rezultatele vor fi publicate înRapoarte științifice.

fundal

Artiștii marțiali desfășoară adesea sesiuni dinamice de confruntare directă. Aceste sporturi precum kickboxingul, boxul și MMA se bazează pe procese anaerobe în timpul sesiunilor și generează un stres fiziologic ridicat. Acest nivel de efort fizic duce la modificări semnificative ale proprietăților reologice ale sângelui.

Proprietățile reologice ale sângelui se referă la vâscozitatea sângelui și proprietățile de curgere. Aceste proprietăți sunt determinate de interacțiunea complexă dintre diferite componente ale sângelui, cum ar fi plasma și globulele roșii (RBC). Vâscozitatea sângelui este influențată de hematocrit (procentul de RBC), vâscozitatea plasmei, deformabilitatea RBC și agregare, care împreună afectează fluxul sanguin în organism.

RBC-urile trebuie deformate pentru a facilita transportul ușor prin capilarele înguste pentru a asigura livrarea de oxigen celular. Se știe că exercițiul fizic crește sau scade deformabilitatea eritrocitelor și este de așteptat să influențeze în mod semnificativ proprietățile reologice ale sângelui.

În studiul actual, cercetătorii au examinat proprietățile reologice ale sângelui la două grupuri de sportivi de arte marțiale, în special cei care au participat la box și MMA, și le-au comparat cu cele ale unui grup de control de participanți care duceau un stil de viață sedentar.

Proiectarea studiului

Populația studiată a inclus 16 boxeri și 16 performeri MMA care erau sportivi de elită și participau în mod regulat. Grupul de control a inclus 14 bărbați care nu purtau greutate, care duceau un stil de viață sedentar.

Au fost recoltate probe de sânge de la artiștii marțiali înainte și după sesiuni dinamice de confruntare directă (sparring simulat standardizat, meciuri neoficiale). Deformabilitatea globulelor roșii (indicele de alungire la diferite solicitări de forfecare) și concentrația de fibrinogen au fost determinate în principal deoarece acești parametri sunt determinanți semnificativi ai proprietăților reologice ale sângelui.

Studiul a fost realizat în perioada de pregătire a instruirii. Toți sportivii au fost egalați pentru vârstă, experiență de antrenament și categoria de greutate. Condițiile de mediu au fost strict controlate.

Rezultatele studiului

Comparația dintre grupurile de box și de control înainte și după sesiunea de luptă a evidențiat o inducere a deformabilității RBC la solicitări de forfecare de 4,24, 8,23, 15,95, 30,94 și 60,00 PA în rândul boxerilor.

Această creștere sugerează că exercițiile fizice pot stimula turnover-ul globulelor roșii și poate îmbunătăți deformabilitatea și livrarea de oxigen prin înlocuirea celulelor mai vechi cu altele mai noi și mai eficiente.

Studiul a constatat, de asemenea, o inducere a nivelurilor de fibrinogen boxer, comparativ cu participanții din grupul de control. Inducerea nivelurilor de fibrinogen indusă de exercițiul fizic duce la agregarea RBC și crește vâscozitatea sângelui.

Cu toate acestea, nu au existat modificări semnificative statistic ale indicelui de agregare sau ale vâscozității plasmatice la Boxeri, ceea ce indică faptul că deformabilitatea crescută a RBC poate ajuta la menținerea fluxului sanguin în ciuda nivelurilor crescute de fibrinogen.

O reducere a deformabilității la forfecare RBC de 0,58 a fost observată la boxeri în comparație cu participanții de control. Acest lucru poate indica o afectare ușoară a deformabilității RBC, posibil asociat cu stresul oxidativ din hipoxia temporară a țesuturilor sau răspunsurile imune. Un nivel mai mare de leucocite la boxeri în comparație cu martorii susține și mai mult această noțiune.

La boxeri, s-au observat niveluri crescute de leucocite și deformabilitate redusă a RBC la efort de forfecare 2,19 după sesiunea de luptă. Acest lucru sugerează activarea leucocitelor, care sunt mai rigide și pot modifica dinamica circulației sângelui prin interacțiunea cu RBC de către radicalii liberi, reducând astfel deformabilitatea acestora.

Comparând MMA și grupurile de control înainte și după sesiunea de luptă, studiul a constatat o deformabilitate crescută a WBC, fibrinogenului și RBC la efortul de forfecare 30,94 și 60,00 la performanții MMA. Grupul MMA a observat, de asemenea, o deformabilitate redusă a RBC la solicitări de forfecare de 0,58 și 1,13.

Studiul a evidențiat indicatori semnificativ mai mari de morfologie a sângelui și agregare RBC după lupta în grupul MMA. Agregarea crescută a RBC observată după luptă în grupul MMA poate reflecta un răspuns fiziologic la nivelurile crescute de fibrinogen și stresul inflamator.

Aceste rezultate sugerează, în mod colectiv, o perturbare și o deteriorare mai mare a proprietăților reologice ale sângelui la sportivii MMA, comparativ cu boxerii. Tehnicile de luptă dinamice și cuprinzătoare din MMA, inclusiv pumni, lovituri, loviri de genunchi, ține și șocuri, provoacă leziuni mai extinse în zone mai mari ale corpului, inclusiv membrele și trunchiul.

O reducere mult mai mare a columenei plasmatice a fost observată în grupul MMA (~9%) decât în ​​grupul de box (~1,6%), reflectând durata mai lungă și intensitatea mai mare a sparring-ului MMA care implică mai multe grupuri musculare. Volumul plasmatic redus este un răspuns fiziologic la activitatea fizică intensă în care lichidul se schimbă din spațiul intravascular în țesutul muscular funcțional, rezultând hemoconcentrare.

Un volum de plasmă redus semnificativ în grupul MMA poate indica modificări legate de hemoconcentrare ale proprietăților reologice ale sângelui, cum ar fi: B. agregare crescută și deformabilitate redusă a RBC. Aceste efecte combinate pot afecta fluxul sanguin și pot reduce livrarea de oxigenare a țesuturilor.

Autorii notează că modificările fiziologice observate după sparring sunt acute. Cu toate acestea, dacă sunt repetate sau ignorate, acestea pot contribui la afectarea fluxului sanguin și la creșterea tensiunii cardiovasculare.

Investigați semnificația

Studiul arată că luptele simulate de MMA au un impact mai negativ asupra proprietăților reologice ale sângelui decât meciurile de box.

Acest rezultat poate fi influențat de cerințele fizice mai variate și intense ale MMA, care includ cheltuieli mai mari de energie, leziuni tisulare mai mari și răspunsuri inflamatorii mai mari.

Rezultatele studiului evidențiază necesitatea unor strategii personalizate de hidratare și recuperare în MMA pentru a atenua efectele adverse ale hemoconcentrației asupra performanței atletice și a recuperării. Recomandările specifice includ strategii de minimizare a stresului oxidativ (de ex.

Limitările studiului includ utilizarea sparring-urilor simulate, mai degrabă decât a competiției oficiale, includerea sportivilor de elită de sex masculin și o dimensiune relativ mică a eșantionului. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate în cohorte mai mari și mai diverse și în setările de turnee din lumea reală.

Descărcați copia dvs. PDF acum!

Surse: