SBRT cu cinci sesiuni reduce efectele secundare în cancerul de prostată cu risc intermediar

SBRT cu cinci sesiuni reduce efectele secundare în cancerul de prostată cu risc intermediar

La pacienții cu cancer de prostată localizat cu risc intermediar, radioterapia cu cinci ședințe a redus efectele secundare raportate de pacient în comparație cu cursuri mai lungi de radiații, conform rezultatelor unui studiu de fază III randomizat. Pacienții tratați cu radioterapie stereotactică a corpului (SBRT) au raportat mai puține deteriorări ale funcției intestinale, urinare și sexuale, dar au avut mai multe șanse să aibă o creștere a antigenului specific prostatic (PSA). Rezultatele inițiale ale studiului NRG Oncology GU005 vor fi prezentate astăzi la reuniunea anuală a Societății Americane pentru Radiation Oncology (ASTRO).

Aceste rezultate oferă noi perspective importante care pot ajuta la luarea deciziilor de tratament pentru pacienții cu cancer de prostată localizat, o boală cu rate de vindecare de obicei ridicate și speranță lungă de viață. Rezultatele ajută la clarificarea la ce se pot aștepta pacienții de la cursuri mai scurte sau mai lungi de radioterapie și permit luarea unor decizii de tratament mai personalizate, bazate pe prioritățile individuale.”

Rodney Ellis, MD, investigator principal al studiului și profesor de oncologie cu radiații la University of South Florida/Tampa General Hospital

Cancerul de prostată este cea mai frecventă tumoare solidă la bărbați. Aproximativ 70.000 de adulți din Statele Unite sunt diagnosticați în fiecare an cu o boală cu risc intermediar limitată la prostată, pentru care radioterapia este o opțiune standard de tratament. Din punct de vedere istoric, pacienții au primit radioterapie cu fascicul extern în 35 până la 45 de ședințe zilnice pe o perioadă de șapte până la nouă săptămâni. Cu toate acestea, cercetările din ultimul deceniu au arătat că cursurile moderat hipofracționate de 20 până la 28 de ședințe timp de patru până la șase săptămâni sunt la fel de eficiente.

Mai recent, cercetătorii au testat dacă SBRT, care furnizează doze mai mari în doar cinci sesiuni, poate scurta și mai mult cursul terapiei, menținând în același timp rate ridicate de vindecare. SBRT utilizează tehnici avansate de imagistică și de planificare a tratamentului pentru a viza tumorile cu o precizie extremă și pentru a minimiza expunerea la radiații la organele din apropiere, cum ar fi vezica urinară și rectul. Abordarea oferă beneficii practice, inclusiv mai puține vizite, mai puține călătorii și costuri medii mai mici, dar necesită tehnologie și expertiză specializate care poate să nu fie disponibile pe scară largă.

Studiul NRG-GU005 a fost conceput pentru a testa dacă SBRT ar depăși radiațiile moderat hipofracționate atât în ​​controlul cancerului, cât și în rezultatele raportate de pacient. Cercetătorii au recrutat 698 de pacienți cu cancer de prostată localizat cu risc intermediar netratat anterior în mai multe centre internaționale între 2017 și 2022.

Participanții au fost repartizați aleatoriu fie la SBRT (36,25 Gy în cinci fracții, n = 353), fie la radioterapie cu intensitate modulată moderat hipofracționată (MH-IMRT, 70 Gy în 28 de fracții sau 60 Gy în 20 de fracții, n = 345). Obiectivele co-primare au combinat măsurile clinice de control al bolii cu rezultatele raportate de pacient, colectate prin chestionare la momentul inițial, la 12 luni și la 24 de luni după tratament, pentru a urmări dacă pacienții au prezentat scăderi semnificative clinic ale funcției intestinale, urinare sau sexuale.

Mai puțini pacienți tratați cu SBRT au raportat o scădere semnificativă clinic a funcției intestinale la doi ani (34,9% față de 43,8% cu MH-IMRT, p = 0,034). În general, calitatea vieții urinare a fost similară între grupuri, dar incontinența urinară a fost mai puțin frecventă la doi ani după SBRT (scădere de 25,9% față de 34,7% cu MH-IMRT, p = 0,023). Scorurile funcției sexuale au favorizat SBRT la un an (34% față de 44%, p = 0,026), dar au fost similare la doi ani (43 față de 41%, p = 0,67).

În ceea ce privește supraviețuirea fără boală, 88,6% dintre pacienții din grupul SBRT au fost liberi de progresia bolii la trei ani, comparativ cu 92,1% care au primit cure mai lungi de radiații. Diferența sa datorat în primul rând ratelor mai mari de eșec biochimic sau creșterii PSA după tratament în brațul SBRT (7,8% față de 4,2%, p = 0,037).

Constatarile PSA necesita o interpretare atenta, a remarcat dr. Ellis. „Atunci când sunt tratați cu doze mai mari pe fracțiune, pacienții pot prezenta creșteri tranzitorii ale PSA sau „sărituri benigne” care se rezolvă în timp. Avem nevoie de cinci ani de urmărire pentru a determina dacă aceste creșteri au ca rezultat progresia reală a bolii.”

Studiul GU005 a folosit o doză totală mai mică de SBRT decât alte studii recente (36,25 vs. 40 Gy), care, potrivit Dr. Ellis, ar putea explica alternativ rata mai mare de progresie a PSA. În comparație, studiul PACE-B raportat la ASTRO în 2023 a găsit un control echivalent al cancerului cu doza mai mare, dar cu efecte secundare intestinale crescute. Urmărirea mai lungă a GU005 va ajuta la clarificarea dacă doza mai mică are un impact asupra rezultatelor pe termen lung.

Ratele de recurență locală nu au diferit între brațe (1,2% SBRT vs. 1,0% MH-IMRT la 3 ani, p = 0,97), iar supraviețuirea globală la trei ani a fost similară la 97% în fiecare grup (p = 0,62). Complicațiile genito-urinale severe au fost rare cu ambele tratamente, dar mai puțin frecvente cu SBRT (0,6% vs. 2,5%, p = 0,04).

Studiul a mai constatat că distanțierele rectale, dispozitive asemănătoare gelului care separă temporar rectul de câmpul de radiații, par să reducă efectele secundare intestinale atunci când sunt utilizate în ambele grupuri de tratament (la 56% dintre pacienții din brațul SBRT și 55% din brațul IMRT).

Dr. Ellis a spus că cercetările viitoare vor analiza potențialul SBRT pentru pacienții cu afecțiuni cu risc mai mare și vor testa strategii suplimentare pentru a reduce în continuare efectele secundare, menținând în același timp rezultatele de supraviețuire. El a spus, deocamdată, pacienții cu cancer de prostată cu risc intermediar au informații mai clare care să le ajute să-și ghideze deciziile de tratament: un tratament mai convenabil cu rezultate mai bune de calitate a vieții sau cursuri mai lungi de terapie cu un control potențial mai mare al cancerului biochimic.

„Pacienții au priorități și valori diferite când vine vorba de îngrijirea lor”, a menționat dr. Ellis. Unii pot aprecia comoditatea si minimizarea impactului asupra vietii de zi cu zi, in timp ce altii se pot concentra in primul rand pe realizarea celor mai bune masuri posibile de control al cancerului. Aceste constatari ajuta la informarea acestor decizii profund personale.

Surse: