Cercetătorii studiază modul în care starea de spirit a mamelor afectează dezvoltarea limbajului sugarilor

Cercetătorii studiază modul în care starea de spirit a mamelor afectează dezvoltarea limbajului sugarilor

Comunicarea prietenoasă cu copiii cu bebelușii este considerată o condiție esențială pentru dezvoltarea cu succes a limbajului celor mici. Cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și Creierului Uman au examinat acum modul în care starea de spirit a mamelor în perioada de după naștere afectează dezvoltarea copilului lor. Ei au descoperit că chiar și copiii ale căror mame suferă de depresie ușoară și nu necesită încă tratament medical prezintă semne timpurii de întârziere a dezvoltării limbajului. Motivul pentru aceasta ar putea fi modul în care femeile vorbesc cu nou-născuții. Descoperirile ar putea ajuta la prevenirea posibilelor deficite într-un stadiu incipient.

Până la 70% dintre mame dezvoltă stări depresive postnatale, cunoscute și sub numele de baby blues, după nașterea copilului lor. Analizele arată că acest lucru poate avea un impact și asupra dezvoltării copiilor înșiși și asupra limbajului lor. Cu toate acestea, anterior nu era clar exact cum se manifestă această afectare în dezvoltarea timpurie a limbajului sugarilor.

Oamenii de știință de la Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și Creierului din Leipzig au efectuat acum un studiu pentru a investiga cât de bine pot diferenția bebelușii între sunetele vorbirii în funcție de starea de spirit a mamei lor. Această abilitate este considerată o condiție prealabilă importantă pentru pașii următori către o limbă bine dezvoltată. Dacă sunetele pot fi distinse unele de altele, cuvintele individuale pot fi, de asemenea, distinse unele de altele. S-a descoperit că atunci când mamele raportează o dispoziție mai negativă la două luni după naștere, copiii lor, în medie, au o procesare mai puțin sofisticată a sunetelor vorbirii la vârsta de șase luni. Bebelușilor le era deosebit de dificil să distingă tonurile silabelor.

Mai exact, ei au arătat că dezvoltarea așa-numitului răspuns de nepotrivire a fost întârziată decât la cele ale căror mame au fost mai pozitive. Acest răspuns de nepotrivire, la rândul său, servește ca o măsură a cât de bine poate cineva separa sunetele unul de celălalt. Dacă această dezvoltare este întârziată spre o reacție de nepotrivire pronunțată, acesta este un indiciu al unui risc crescut de a dezvolta o tulburare de limbaj mai târziu în viață.

„Bănuim că mamele afectate folosesc un limbaj mai puțin prietenos cu copiii”, explică Gesa Schaadt, cercetător postdoctoral la MPI CBS, profesor de dezvoltare a copiilor și adolescenților la Universitatea Liberă din Berlin și autor principal al studiului, care a fost publicat acum în jurnalul JAMA Network Open. „Este mai puțin probabil să folosească variații de ton atunci când se adresează copiilor lor.” Acest lucru duce, de asemenea, la o percepție mai limitată a diferitelor terenuri la copii, a spus ea. Această percepție, la rândul său, este considerată o condiție prealabilă pentru dezvoltarea ulterioară a limbajului.

Rezultatele arată cât de important este ca părinții să folosească un limbaj prietenos pentru copii pentru dezvoltarea ulterioară a limbajului copiilor lor. Limbajul prietenos copiilor este considerat a fi prietenos cu copiii, care variază foarte mult ca ton, subliniază mai clar anumite părți ale cuvintelor - și astfel atrage atenția celor mici asupra a ceea ce se spune. Mamele care suferă de o stare depresivă folosesc adesea un limbaj mai monoton, mai puțin prietenos cu copiii.

Pentru a asigura dezvoltarea copiilor mici, este necesar un sprijin adecvat și pentru mamele care suferă de plângeri minore care adesea nu necesită tratament.”

Gesa Schaadt, postdoc la MPI CBS, profesor de dezvoltare a copiilor și adolescenților la Universitatea Liberă din Berlin

Acestea nu trebuie neapărat să fie măsuri de intervenție organizate. „Uneori, tații trebuie doar să fie mai implicați.”

Cercetătorii au examinat aceste relații folosind 46 de mame care au raportat stări diferite după naștere. Starile lor de spirit au fost masurate folosind un chestionar standardizat folosit de obicei pentru a diagnostica starile postnatale. Ei au folosit, de asemenea, electroencefalografia (EEG), care poate măsura cât de bine pot diferenția bebelușii între sunetele vorbirii. Pentru aceasta este folosit așa-numitul răspuns de nepotrivire, în care un semnal EEG specific arată cât de bine procesează creierul și distinge între diferite sunete de vorbire. Cercetătorii au înregistrat acest răspuns la bebelușii în vârstă de două și șase luni, când li s-au prezentat silabe diferite precum „ba”, „ga” și „bu”.

Sursă:

Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și Creierului

Referinţă:

Schaadt, G., şi colab. (2022) Asocierea dintre starea de spirit postpartum maternă și percepția vorbirii sugarului la vârsta de 2 și 6,5 luni. Rețeaua JAMA a fost deschisă. doi.org/10.1001/jamanetworkopen.2022.32672.

.