Cum influențează sănătatea intestinului riscul de apariție a bolilor de inimă - și ce puteți face în acest sens

Cum influențează sănătatea intestinului riscul de apariție a bolilor de inimă - și ce puteți face în acest sens

De la bacterii care au devenit necinstite până la boli de inimă care pun viața în pericol, cercetătorii arată că optimizarea microbiomului ar putea fi următoarea frontieră în prevenirea problemelor cardiovasculare.

Într-un studiu publicat recent înAspen de nutriție clinicăCercetătorii analizează rolul microbiomului intestinal în menținerea sănătății cardiovasculare.

Bolile cardiovasculare comparativ cu bolile cronice de rinichi

Bacteriile intestinale nu numai că influențează sănătatea cardiovasculară, ci ajută și la reglarea echilibrului imunitar - specii precum clusterele Clostridium ajută la transformarea celulelor T naive în celule T reglatoare, care pot reduce inflamația și pot proteja împotriva hipertensiunii.

Boala cardiovasculară (BCV) este o cauză majoră de mortalitate la nivel mondial. Un diagnostic anterior de diabet zaharat, hipertensiune arterială sau dislipidemie, anumite medicamente și factori de stil de viață, cum ar fi fumatul, băutura, calitatea slabă a dietei și lipsa exercițiilor fizice pot crește riscul de BCV.

Boala cronică de rinichi este, de asemenea, comună la nivel mondial, aproximativ 10% dintre indivizi fiind diagnosticați cu această boală. Boala cronică de rinichi variază ca severitate, unii oameni păstrând funcția renală în ciuda leziunii în stadiu terminal al bolii renale. La fel ca și BCV, riscul de boală cronică de rinichi crește și în prezența obezității, diabetului și hipertensiunii arteriale.

Rolul comun al hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială este un factor de risc semnificativ atât pentru bolile renale cronice, cât și pentru bolile cardiovasculare. Consumul de sare este cel mai frecvent factor de mediu care duce la hipertensiune arterială.

Sarea, cunoscută și sub numele de clorură de sodiu, este un compus ionic care este absorbit în principal de mucoasa intestinală. Consumul de alimente bogate în sare poate duce la inflamații endoteliale microvasculare, remodelare morfologică și probleme funcționale.

Anumite segmente ale populației sunt deosebit de sensibile la efectele sării, deoarece tensiunea arterială se poate modifica ca răspuns la aportul de sare, în timp ce alte persoane nu pot fi neafectate de aceste alimente. Sensibilitatea la sare poate apărea din cauza polimorfismelor genetice ale sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS), a aportului alimentar sau a prezenței bolii renale.

Boli cardiovasculare și microbiomul intestinal

Scfas

Acizii grași cu lanț scurt (SCFA), cum ar fi butirat și acetat, pot fi cruciali în prevenirea hipertensiunii, deoarece studiile pe modele animale arată că restabilirea nivelurilor de SCFA prin dietă sau probiotice poate inversa hipertensiunea și îmbunătăți sănătatea vasculară.

Acizii grași cu lanț scurt (SCFA) produși de microbiota intestinală reglează tensiunea arterială prin interacțiunea cu diverși receptori, inclusiv receptorii cuplați cu proteina G, cum ar fi GPR41, GPR43 și GPR78 olfactiv (OLFR78). Activarea acestor receptori duce la producerea de oxid nitric (NO) și la reglarea Raas, ambele provocând vasodilatație.

Acetatul, propionatul și butiratul reprezintă 60%, 20% și 20% din producția totală a microbiomului intestinal. Cu toate acestea, modificările în compoziția microbiomului intestinal pot reduce producția de SCFA, crescând probabilitatea unei stări hipertensive.

Studiile anterioare care au folosit modele de hipertensiune la rozătoare au raportat că SCFA sunt esențiale pentru menținerea integrității barierei intestinale prin efectele lor antiinflamatorii atât asupra epiteliului colonic, cât și asupra celulelor imune. De exemplu, butiratul stabilizează factorul 1 inductibil de hipoxie (HIF-1), care reduce nivelul tensiunii arteriale și păstrează în continuare funcționalitatea barierei intestinale prin reducerea permeabilității.

Tmao

Metabolitul dăunător TMAO face mai mult decât să scoată la licitație arterele - conduce la inflamația sistemică prin activarea căilor de stres oxidativ și a citokinelor inflamatorii precum IL-6 și TNF-α, care înrăutățesc în mod direct funcția vasculară și contribuie la bolile de inimă.

Nivelurile circulante ridicate ale metabolitului intestinal trimetilamină N-oxid (TMAO) pot duce la rigidizarea aortei, crescând astfel tensiunea arterială sistolica și riscul de boli cardiovasculare. Alimentele bogate în grăsimi, cum ar fi carnea roșie, laptele și peștele sunt adesea bogate în fosfatidilcolină, colină și L-carnitină, care sunt toate molecule precursoare pentru trimetilamină (TMA) și TMAO.

Nivelurile plasmatice ridicate de TMAO pot apărea și din cauza aportului crescut de sare, care poate duce la ateroscleroză, infecții miocardice non-letale, hipertensiune arterială și accident vascular cerebral. Studii recente pe animale au raportat că suprimarea experimentală a monooxigenazei 3 care conține flavină (FMO3), o enzimă implicată în sinteza TMAO, are ca rezultat o reducere semnificativă a formării plăcii aterosclerotice și o îmbunătățire a metabolismului colesterolului.

Eliberarea TMAO în circulația sistemică poate duce, de asemenea, la oxidarea lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL), care poate preveni vasodilatația eficientă. Nivelurile ridicate de colesterol LDL oxidat pot duce la producerea în exces de endotelină-1, ducând la vasoconstricție și hipertensiune arterială.

TMAO este, de asemenea, considerată o substanță proinflamatoare, deoarece eliberarea sa induce producerea de specii reactive de oxigen (ROS) și citokine proinflamatorii, ambele ducând la inflamație vasculară și disfuncție endotelială.

Lipopolizaharidă

Lipopolizaharidul (LPS) este produs în timpul disbiozei intestinale, care apare din cauza unui dezechilibru în raportul dintre bacteriile patogene și cele benefice din microbiomul intestinal. Odată eliberat în circulația sistemică, LPS poate induce inflamație prin legarea de receptorul toll-like 4 (TLR4), ceea ce poate duce la producerea de citokine proinflamatorii, cum ar fi interleukina 6 (IL-6), IL-1, IL-27 și factorul de necroză tumorală α.

Tratarea bolilor cardiovasculare printr-un microbiom intestinal echilibrat

Utilizarea prebioticelor, probioticelor și modificărilor dietetice care vizează restabilirea echilibrului microbiotei intestinale poate crește producția de SCFA și poate reduce nivelurile de TMAO. „

Dietele bogate în sare nu numai că cresc tensiunea arterială, ci dăunează microbiomul intestinal în sine, reducând speciile benefice precum Lactobacillus murinus, crescând în același timp bacteriile dăunătoare, ceea ce duce la o inflamație mai mare și o barieră intestinală slăbită.

Prebioticele, care promovează creșterea bacteriilor benefice în intestin, și probioticele, care furnizează bacterii benefice intestinului, au fost studiate pentru a-și atinge homeostazia în microbiomul intestinal și pentru a promova sănătatea cardiovasculară. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru a determina eficacitatea acestor tratamente, deoarece studiile publicate au raportat rezultate mixte.

O dietă echilibrată, activitatea fizică adecvată și gestionarea stresului sunt cheia pentru menținerea unui microbiom intestinal sănătos. Prin urmare, intervențiile care facilitează acest stil de viață pot fi eficiente în reducerea riscului de boli cardiovasculare.

Transplantul de microbiotă fecală implică transferul fecalelor de la un donator sănătos la un pacient și a arătat rezultate promițătoare în tratarea afecțiunilor intestinale. Această intervenție poate avea și o potențială aplicație în contextul bolilor cardiovasculare.

Surse: