Studiul arată indicii genetice importante pentru progresia cancerului de prostată

Studiul arată indicii genetice importante pentru progresia cancerului de prostată

Un studiu publicat recent înJournal of Cancer Research and Clinical OncologyAu fost explorați predictorii genetici ai progresiei cancerului de prostată pentru a identifica rezultatele clinice. Studiul a fost realizat de cercetători de la Institutul de Cercetare și Educație D’Or (IDOR), de la Universitatea din São Paulo (USP) și de la Institutul de Cancer din São Paulo (ICEP) și s-a concentrat pe rolul receptorului de androgeni (AR), varianta sa AR-V7 și familia P160.

Cancerul de prostată: o boală complexă și mortală

Cancerul de prostată este principala cauză de deces în rândul bărbaților, provocând peste 40 de vieți zilnic în Brazilia. Una dintre cele mai mari provocări este prezicerea cazurilor care vor deveni mai agresive, deoarece boala variază foarte mult de la un individ la altul. Pentru a descoperi indicii genetice care ar putea ajuta la detectarea timpurie a cazurilor cu risc ridicat, cercetătorii s-au concentrat pe gene specifice legate în mod obișnuit de progresia cancerului de prostată.

Studiul genelor importante

Studiul a analizat cinci gene cheie:
AR (Receptor de androgeni) – joacă un rol crucial în caracteristicile masculine și progresia cancerului de prostată.
AR-V7 (o variantă de AR) - asociat cu cancerul de prostată rezistent la castrare (CRPC) care continuă să progreseze în ciuda tratamentelor de suprimare a androgenilor.
Familia de gene P160 (SRC-1, SRC-2 și SRC-3) co-activatori ai AR care afectează agresivitatea cancerului.

Cercetarea a inclus 155 de pacienți care au suferit prostatectomie radicală (îndepărtarea prostatei) între 1994 și 2012, precum și mostre de țesut de la 11 persoane sănătoase ca grup de control. Folosind QPCR, o tehnică care amplifică și cuantifică ADN-ul sau ARN-ul, oamenii de știință au măsurat nivelurile de expresie a genelor în probele de țesut colectate. Scopul lor a fost de a studia relația dintre profilurile genetice și caracteristicile clinice, cum ar fi recurența cancerului și progresia CRPC.

Legarea expresiei genelor cu rezultatele clinice

Rezultatele au arătat că toate genele analizate, cu excepția SRC-1, au avut niveluri de activare mai mari la pacienții cu cancer, comparativ cu grupul de control. În timp ce SRC-1 nu a atins o semnificație statistică, expresia sa medie a fost încă mai mare la pacienții cu cancer, iar studiul a sugerat relevanța sa pentru progresia cancerului metastatic, indicând un anumit potențial ca factor de prognostic.

O altă constatare importantă a fost că expresia genei AR nu a fost direct legată de expresia genelor sale auxiliare (SRC-1, SRC-2 și SRC-3) sau AR-V7. Cu toate acestea, AR-V7 a fost puternic asociat cu genele familiei p160, sugerând că capacitatea AR-V7 de a ajuta celulele canceroase de prostată să reziste terapiei hormonale depinde de aceste gene ajutătoare, în special de SRC-3.

Mai mult, SRC-2 și SRC-3 au fost asociate semnificativ cu cancerul de prostată cu risc ridicat, în timp ce activarea excesivă a AR a fost asociată cu un risc cu 73,2% mai mare de recidivă precoce. Expresia AR-V7 a arătat, de asemenea, o creștere cu 62,1% a riscului de recurență precoce. Aceste rezultate evidențiază importanța semnalizării androgenilor în recurența cancerului de prostată și dezvoltarea tumorii.

Studiul sugerează că aceste gene ar putea servi ca potențiali biomarkeri de prognostic pentru cancerul de prostată. În timp ce SRC-1 a arătat o activare semnificativă în cazurile metastatice, SRC-2 și SRC-3 au avut modificări de expresie care pot ajuta la identificarea unor tumori maligne mai agresive.

Autorii subliniază că aceste corelații necesită investigații suplimentare, în special conexiunea dintre SRC-3 și AR-V7, care poate oferi informații mai profunde asupra rolului proteinelor familiei P160 în dezvoltarea CRPC. Aceste rezultate promițătoare deschid calea pentru studii viitoare privind rolul genelor legate de androgeni în prognosticul cancerului de prostată, contribuind la progrese în abordările personalizate de tratament pentru boala.

Surse: