De ce pacienții cu diabet de tip 2 au nevoie de mai mult decât doar monitorizarea glicemiei

De ce pacienții cu diabet de tip 2 au nevoie de mai mult decât doar monitorizarea glicemiei

Noi cercetări arată că foamea ascunsă - deficiențe în vitamine și minerale esențiale - agravează în tăcere diabetul de tip 2, afectând aproape jumătate dintre pacienții din întreaga lume. Ce înseamnă acest lucru pentru îngrijirea și prevenirea diabetului?

Într-un studiu publicat recent în jurnalBMJ Nutriție, Prevenire și SănătateUn grup de cercetători a estimat povara deficiențelor de micronutrienți la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 (T2DM) și a identificat modele importante în toate regiunile demografice și geografice.

fundal

Știați că aproape jumătate dintre persoanele cu T2DM au deficit de vitamine și minerale esențiale, cum ar fi vitamina D și magneziu, care sunt esențiale pentru reglarea zahărului din sânge și funcția insulinei? În ciuda acestei realități alarmante, majoritatea pacienților nu sunt conștienți de aceste deficiențe.

Urbanizarea, stilul de viață sedentar și prevalența dietelor procesate nu au făcut decât să agraveze criza. De exemplu, persoanele care se bazează foarte mult pe fast-food-ul ratează nutrienții importanți care intensifică complicațiile diabetului. Deficiențele de micronutrienți (MND) sunt o epidemie tăcută care subminează sănătatea metabolică și calitatea vieții. Cu toate acestea, sarcina mai largă a MND la pacienții cu T2DM rămâne în curs de desfășurare, majoritatea cercetărilor concentrându-se îndeaproape pe nutrienții individuali.

Pe măsură ce ratele diabetului zaharat la nivel mondial cresc și bolile stilului de viață domină, descoperirea adevăratei dimensiuni a acestei probleme nu a fost niciodată mai urgentă. Dovezile emergente sugerează că deficiențele de micronutrienți pot perturba metabolismul glucozei și căile de semnalizare a insulinei, contribuind în continuare la debutul și progresia DZ2. Abordarea acestor deficiențe este necesară pentru a îmbunătăți gestionarea bolilor, a preveni complicațiile și a îmbunătăți viața a milioane de vieți în întreaga lume.

Despre studiu

Rolul micronutrienților în diabet: deficiențele de micronutrienți, cum ar fi vitamina D, magneziu și B12, perturbă metabolismul glucozei și căile de semnalizare a insulinei, accelerând potențial debutul și progresia diabetului de tip 2 (T2DM).

Această revizuire sistematică a aderat la elementele de raportare preferate pentru ghidurile de revizuire sistematică și meta-analize (PRISMA). S-a efectuat o căutare cuprinzătoare în baze de date precum PubMed, Scopus și Cochrane Library pentru studii publicate între 1998 și 2023.

Studiile au fost incluse dacă au examinat prevalența deficiențelor de micronutrienți la persoanele cu vârsta de 18 ani sau mai mult cu T2DM. Modelele de studii eligibile au inclus studii transversale și de cohortă. Au fost excluse studiile care s-au concentrat pe diabetul gestațional, diabetul de tip 1 sau subiecții cu vârsta sub 18 ani. Extragerea datelor a fost efectuată folosind o caracteristică standardizată a studiului de colectare a foilor, datele demografice ale participanților și datele de prevalență.

Analizele statistice au fost efectuate utilizând software-ul R (versiunea 4.3.2) aplicând un model de efecte aleatoare la ratele de prevalență cumulate. Eterogeneitatea a fost evaluată utilizând statistica I-pătrat, în timp ce distorsiunea de publicare a fost evaluată folosind testul Egger. Au fost efectuate analize de subgrup pentru a examina diferențele în funcție de sex, regiune geografică și prezența complicațiilor legate de diabet. Au fost efectuate analize de sensibilitate pentru a asigura acuratețea rezultatelor. În special, cercetătorii au subliniat limitările inerente ale studiilor spitalicești, care ar putea supraestima ratele de prevalență din cauza prejudecăților de selecție.

Criteriile de diagnosticare pentru deficiențele de micronutrienți au variat între studii, dar consistența în unitățile de măsură a fost menținută în timpul sintezei datelor.

Rezultatele studiului

Revizuirea sistematică a analizat 132 de studii cuprinzând date de la 52.501 de participanți. Prevalența combinată a deficiențelor multiple de micronutrienți la pacienții cu DZ2 a fost de 45,3% (interval de încredere [IC] 95%: 40,35% până la 50,30%). Defectele au fost mai frecvente la femei (48,62%, 95% CI: 42,55% la 54,70%) (42,53%, 95% CI: 36,34% la 48,72%). Deficitul de vitamina D a fost cel mai frecvent, afectând 60,45% (95% CI: 55% până la 65%) dintre pacienți. Deficiența de magneziu a fost a doua ca importanță, cu 41,95% (IC 95%: 27% până la 56%). În mod remarcabil, deficitul de vitamina B12 a fost mai mare la utilizatorii de metformină (28,72%, 95% CI: 21,08% până la 36,37%) comparativ cu populația generală T2DM.

Constatări geografice: diferențele regionale în ceea ce privește deficiențele de micronutrienți reflectă variații în dietă, stil de viață și setări de asistență medicală, cea mai mare prevalență raportată în America și Asia de Sud-Est.

Din punct de vedere geografic, prevalența MND a variat între regiunile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). America a raportat cea mai mare prevalență (54,04%, 95% CI: 35,03% la 72,48%), urmată de Asia de Sud-Est (49,73%, 95% CI: 38,88% la 60,60%). Studiile efectuate în spitale au raportat întotdeauna rate de prevalență mai mari (46%, 95% CI: 41% până la 51%) în comparație cu studiile bazate pe comunitate (22%, 95% CI: 6% până la 46%), evidențiind potențiala prejudecată de selecție. Lipsa unor studii mari, bazate pe populație, face dificilă compararea ratelor de prevalență între pacienții cu T2DM și populația generală. În plus, analizele de subgrup au arătat că pacienții cu T2DM cu complicații au avut o prevalență mai mare a MND (40%, 95% CI: 29,38% până la 50,28%).

Analizele de meta-regresie au identificat o ușoară tendință de creștere a prevalenței MND în timp, în special pentru vitamina D și B12, deși aceste tendințe nu au fost semnificative statistic. Diagramele funnel și testul lui Egger au confirmat prezența distorsiunii de publicare, dar analizele de sensibilitate au validat acuratețea generală a estimărilor grupate. În ciuda eterogenității semnificative între studii (I-pătrat = 99%), modelele consistente între subgrupuri au evidențiat natura larg răspândită a acestei probleme. Variabilitatea a fost atribuită diferențelor de criterii de diagnosticare, caracteristici ale populației și modele alimentare de la o regiune la alta.

Concluzii

Rezultatele evidențiază o sarcină mare de MNDM la pacienții cu DZ2, aproape jumătate se confruntă cu deficiențe în nutrienți esențiali, cum ar fi vitamina D și magneziu. Femeile și pacienții cu complicații diabetice sunt deosebit de vulnerabili. Aceste deficiențe nu numai că agravează progresia bolii, dar contribuie și la complicații pe termen lung, evidențiind necesitatea unor intervenții direcționate.

Variațiile geografice subliniază influența obiceiurilor alimentare regionale și a diferențelor de îngrijire a sănătății, indicând necesitatea unor orientări dietetice adaptate cultural. În plus, cercetările viitoare trebuie să se concentreze pe studii bine concepute, bazate pe populație, pentru a oferi date generalizabile și a clarifica cauzalitatea dintre deficiențele de micronutrienți și progresia T2DM. Având în vedere dominanța studiilor din spitale, cercetările viitoare ar trebui să includă cohorte bazate pe comunitate pentru a îmbunătăți generalizarea. Factorii de decizie, clinicienii și cercetătorii trebuie să abordeze MND ca parte a îngrijirii cuprinzătoare a diabetului pentru a atenua povara tot mai mare a T2DM.

Surse: