Chimioterapia cu doze mari, urmată de transplantul de celule stem autologe, este ineficientă la pacienții cu limfom cu celule de manta.

Chimioterapia cu doze mari, urmată de transplantul de celule stem autologe, este ineficientă la pacienții cu limfom cu celule de manta.

Cercetările actuale arată că chimioterapia cu doze mari, urmată de transplantul autologe de celule stem (ASCT) nu oferă niciun beneficiu la pacienții cu limfom cu celule de manta (MCL) care sunt în remisie după tratamentul inițial. Rezultatul provine din studiul de fază 3 EA4151,Rituximab cu sau fără transplant de celule stem în tratarea pacienților cu limfom cu celule mantale negative reziduale minime în prima remisiune completăde la Grupul de Cercetare a Cancerului ECOG-ACRIN (ECOG-ACRIN). Înrolarea pacienților în studiu a fost oprită devreme după ce o analiză intermediară planificată nu a reușit să demonstreze o diferență în supraviețuirea globală (SG) între brațe. Ratele OS la 3 ani au fost de 82,1% în grupul care a primit ASCT plus rituximab, comparativ cu 82,7% cu rituximab în monoterapie.

Investigatorul principal Timothy S. Fenske, MD, profesor de medicină la Colegiul Medical din Wisconsin, a prezentat rezultatele rezumatului LBA-6 astăzi la cea de-a 66-a întâlnire anuală și expoziție a Societății Americane de Hematologie (ASH) din San Diego. LBA-6 a fost prezentat în programul oficial de presă ASH ca unul dintre cele șase rezumate curente la această întâlnire.

În această analiză intermediară, pacienții cu MCL în prima remisie completă cu boală reziduală minimă nedetectabilă (MRD) nu au beneficiat de ASCT consolidativ. Pacienții care rămân MRD pozitivi după inducție pot beneficia de ASCT. Urmărirea mai lungă va fi importantă pentru a confirma aceste rezultate.”

Dr. Timothy S. Fenske, MD, profesor de medicină, Colegiul Medical din Wisconsin

MCL este un cancer de sânge incurabil care tinde să apară la persoanele în vârstă (vârsta medie 65 de ani) și mai frecvent la bărbați. În aproximativ nouă din zece cazuri, boala progresează rapid și necesită tratament imediat după diagnostic. Din punct de vedere istoric, MCL a fost asociat cu rezultate slabe, dar în ultimii ani rezultatele s-au îmbunătățit pe măsură ce au devenit disponibile terapii mai eficiente și mai țintite. În zilele noastre, prima remisiune poate dura 8 până la 10 ani sau mai mult.

Există mai multe opțiuni standard pentru tratamentul inițial (de inducție) și terapia de întreținere, cum ar fi: B. chimioterapie intensivă, imunoterapie, medicamente țintite și inhibitori BTK. Rituximab, un medicament de imunoterapie țintită, este una dintre opțiuni.

În plus, este o practică obișnuită de mulți ani să se ofere ASCT pacienților cu vârsta sub 70 de ani - atâta timp cât aceștia sunt suficient de apți fizic pentru a suporta procedura dificilă care implică chimioterapie cu doze mari și reinfuzia ulterioară a celulelor stem din sânge ale pacientului.

„EA4151 este primul studiu randomizat care evaluează ASCT la pacienții cu MCL cu MRD nedetectabil în prima remisie, într-o eră a terapiilor de inducție și întreținere extrem de eficiente. Utilitatea ASCT în această eră actuală a fost aprins dezbătută, deoarece datele sugerează că un beneficiu al ASCT a apărut în contextul unor studii și tratamente mai vechi”, a spus dr. Fenske.

Prezentare generală a testului

Pacienții cu MCL care au fost în prima remisie completă după terapia de inducție au fost eligibili pentru a participa la studiu. A fost finanțat de Institutul Național al Cancerului (NCI) al Institutului Național de Sănătate din SUA și conceput și implementat de ECOG-ACRIN. Centrele de cancer si spitalele comunitare au participat la studiu prin intermediul a doua programe majore de cercetare NCI: National Clinical Trials Network si Blood and Marrow Clinical Trials Network.

Între august 2017 și iulie 2024, 650 de pacienți au fost înrolați și au fost supuși imagistică (PET/CT), biopsie de măduvă osoasă și prelevare de sânge. Sângele a fost examinat pentru prezența celulelor canceroase reziduale folosind testul clonoSEQ® MRD. Acest test comercial extrem de sensibil al bolii reziduale minime (MRD) este aprobat de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA. Testul poate detecta urme de limfom rezidual sub nivelul care poate fi detectat cu imagistica standard și teste de sânge.

Ipoteza generală a studiului a fost că pacienții care sunt deja în remisie profundă (cu scanare PET/CT negativă, biopsie de măduvă osoasă și test MRD) sunt mai puțin probabil să beneficieze de ASCT. Acești pacienți pot evita în siguranță riscurile procedurii de transplant.

Rezultatele testelor

Majoritatea pacienților din studiu au avut un răspuns complet (RC) cu MRD nedetectabil după terapia de inducție (516/650; 79%). Acești pacienți au fost randomizați pentru a primi fie ASCT urmat de 3 ani de rituximab (brațul A; n = 257) sau 3 ani de rituximab în monoterapie (brațul B; n = 259).

Obiectivul principal a fost compararea supraviețuirii globale (SG) între brațele A și B. La o urmărire mediană de 2,7 ani, OS la 3 ani a fost de 82,1% în brațul A și 82,7% în brațul B.

Pacienții rămași din studiu au fost fie MRD+ CR, fie răspuns parțial (PR) (brațul C, n=49) sau MRD nedeterminată sau PR cu MRD nedetectabilă (brațul D, n=85). Au primit ASCT plus 3 ani de rituximab. OS la 3 ani a fost de 81,9% în brațul C și 85,1% în brațul D.

Supraviețuirea fără progresie (PFS) a fost un obiectiv secundar. PFS la 3 ani a fost, de asemenea, similară în toate brațele: 76,6% în brațul A, 77,4% în brațul B, 76,9% în brațul C și 73,4% în brațul D.

Imediat după analiza intermediară, Comitetul pentru Siguranța și Monitorizarea Datelor ECOG-ACRIN a recomandat oprirea înscrierii pacienților, informarea participanților la studiu și publicarea rezultatelor. Analiza lor de inutilitate asociată a indicat că rezultatul ar fi probabil similar dacă studiul ar ajunge la analiza planificată cu înscriere completă și informații complete.

Surse: