IL-6 și CRP oferă doar o creștere limitată

IL-6 și CRP oferă doar o creștere limitată

În timp ce IL-6 și CRP cresc devreme după operația de cancer pulmonar, noi cercetări arată că valoarea adăugată pentru prezicerea infecțiilor rămâne mică, subliniind necesitatea unor instrumente mai bune de avertizare timpurie.

Una actualaPLOS unulStudiul a examinat potențialul IL-6 ca biomarker pentru a prezice riscul de infecție după intervenție chirurgicală.

Riscuri de infecție după operația de cancer pulmonar

Aproximativ 20% dintre pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală pentru cancer pulmonar dezvoltă o infecție postoperatorie, care poate evolua spre sepsis. Aceste infecții afectează negativ rezultatele tratamentului și pot chiar crește ratele mortalității. Multe studii au arătat că pacienții care supraviețuiesc sepsisului pot dezvolta dizabilitate funcțională persistentă. Pentru a preveni sechelele postoperatorii adverse, este esențial să se ofere acestor pacienți un tratament antibiotic în timp util.

Identificarea timpurie a pacienților care sunt mai susceptibili la dezvoltarea infecțiilor postoperatorii ar putea fi benefică, deoarece acești indivizi pot fi monitorizați îndeaproape pentru semne de infecție postoperatorie.

Hiperinflamația postoperatorie ar putea fi un predictor valoros pentru a determina acești pacienți. După operație, modelele moleculare dăunătoare (DAMP) sunt eliberate pentru a declanșa sistemul imunitar înnăscut, care facilitează atât răspunsurile pro- și anti-inflamatorii pentru a promova vindecarea țesuturilor și pentru a preveni infecțiile microbiene. Cu toate acestea, unii pacienți dezvoltă un răspuns inflamator excesiv la intervenții chirurgicale, ceea ce duce la hiperinflamație care crește riscul de infecție.

IL-6 și proteina C-reactivă (CRP) sunt biomarkeri inflamatori comuni asociați cu leziuni severe. Multe studii au arătat că IL-6 atinge concentrațiile maxime mai repede și are un timp de înjumătățire plasmatică mai scurt după intervenție chirurgicală, comparativ cu CRP. În schimb, concentrațiile CRP sunt maximizate la aproape trei zile după operație.

IL-6 ar putea fi exploatat ca biomarker pentru a identifica pacienții cu risc mai mare de a dezvolta infecții postoperatorii, permițând intervenția antibiotică în timp util pentru a preveni infecțiile grave. Până în prezent, doar câteva studii au examinat potențialul IL-6 ca predictor al infecției postoperatorii în chirurgia pulmonară.

Despre studiu

Un studiu observațional prospectiv, în două centre, a fost efectuat la Spitalul Amphia Breda și Spitalul Sint Antonius Nieuwegein, Țările de Jos, pentru a evalua hiperinflamația postoperatorie pe baza concentrațiilor maxime de IL-6. În plus față de IL-6, au fost de asemenea evaluate capacitatea specifică infecției a CRP, numărul de globule albe (WBC) și procalcitonina (PCT).

În acest studiu, participanții au fost recrutați între 3 septembrie 2018 și 29 aprilie 2022. Toți participanții selectați au suferit o intervenție chirurgicală pulmonară electivă pentru cancer cu o internare planificată la unitatea de terapie intensivă postoperatorie (UTI). Probele de sânge au fost obținute la diferite momente, inclusiv după inducerea anesteziei generale (probă preoperatorie) și la 6, 9, 12, 24, 48 și 72 de ore (probe postoperatorii). Nivelurile plasmatice de IL-6, CRP și PCT au fost măsurate folosind un protocol standard.

Dezvoltarea diferitelor infecții postoperatorii (de exemplu, infecții ale tractului respirator, infecții ale tractului urinar, empiem sau sepsis) în decurs de 30 de zile după intervenție chirurgicală a fost monitorizată.

A fost dezvoltat un model de bază bazat pe diverse variabile, inclusiv vârsta, sexul, durata intervenției chirurgicale și indicele de comorbiditate Charlson (CCI). Valoarea predictivă a biomarkerilor inflamatori în 24 de ore de la începerea intervenției chirurgicale a fost evaluată în comparație cu modelul de bază.

Rezultatele studiului

Un total de 170 de pacienți au fost incluși în acest studiu, cu o vârstă medie de 67 de ani. 45% din cohorta de studiu a fost formată din femei. ICC a fost ≥3 din 30 (18%) pacienţi. Majoritatea cohortei de studiu a suferit intervenții chirurgicale minim invazive folosind toracoscoape asistate video (VATS), chirurgie toracoscopică asistată de robot (șobolani), lobectomie sau rezecție de mânecă. Timpul operator mediu a fost de 193 de minute, iar aproximativ 89% dintre pacienți au primit dexametazonă pentru profilaxia PONV.

În acest studiu, 22% din cohortă a dezvoltat o infecție postoperatorie. Este de remarcat faptul că unii pacienți au dezvoltat mai mult de o infecție. Cele mai multe infecții au fost asociate cu sistemul respirator (74%), urmate de infecții ale locului chirurgical (18%) și infecții ale tractului urinar (8%). Șapte pacienți au dezvoltat sepsis postoperator. Timpul mediu pentru diagnosticarea infecției a fost de patru zile după operație.

Aproximativ 66% dintre infecții au fost diagnosticate în prima săptămână după operație. De obicei, pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală mai lungă, au avut mai multe pierderi de sânge intraoperatorie și au fost mai puțin susceptibili de a primi dexametazonă IV au fost mai susceptibili la infecție.

Comparativ cu pacienții neinfectați, concentrațiile preoperatorii mai mari de IL-6 și CRP au fost găsite la pacienții cu infecție postoperatorie. La majoritatea pacienților, concentrațiile de IL-6 postoperatorii au atins vârful în șase ore, în timp ce concentrațiile maxime ale CRP au fost atinse la trei zile după intervenție chirurgicală.

Este de remarcat faptul că concentrațiile maxime medii de IL-6 și CRP în 24 de ore după intervenție chirurgicală au fost mai mari la pacienții cu infecții postoperatorii. Cu toate acestea, WBC și PCT nu au arătat nicio capacitate de predicție.

În studiul actual, s-a constatat într-adevăr că IL-6 este asociată cu infecția postoperatorie, independent de predictorii modelului de bază. În mod similar, concentrațiile maxime de CRP au fost, de asemenea, asociate cu infecția postoperatorie. În timp ce ambii biomarkeri au îmbunătățit semnificativ potrivirea modelului după testarea statistică, acest lucru nu a dus la o îmbunătățire semnificativă a predicției practice.

În special, capacitatea modelului de a distinge între pacienții care s-ar contracta cu infecție și pacienții care nu s-ar contracta (măsurată prin statistica C). Atât PCT, cât și WBC nu au reușit să îmbunătățească potrivirea modelului.

Mai mult, adăugarea IL-6 la modelul de bază nu a îmbunătățit clasificarea pacienților infectați, în timp ce adăugarea CRP a înrăutățit clasificarea pentru acest grup. În timp ce ambele au îmbunătățit clasificarea pacienților neinfectați, beneficiul general a fost neglijabil.

Concluzii

Principala concluzie din studiul actual este că concentrațiile plasmatice precoce postoperatorii de IL-6 și CRP au fost asociate în mod independent cu riscul de infecție ulterioară, valoarea adăugată a acestor biomarkeri pentru un model de predicție clinică simplă pare a fi limitată. Autorii au concluzionat că niciunul dintre biomarkeri nu a îmbunătățit substanțial clasificarea prognostică atunci când a fost adăugat la un model cu date clinice ușor disponibile.

Studiul a evidențiat câteva limitări importante dincolo de necesitatea unei cohorte mai mari. Dimensiunea limitată a eșantionului a dus la intervale largi de încredere pentru măsurile de performanță, ceea ce înseamnă că o valoare incrementală moderată ar fi putut fi ratată.

În plus, studiul a fost prea mic pentru a analiza performanța predictivă în comparație cu dacă pacienții au avut intervenții chirurgicale deschise versus minim invazive, un factor cunoscut care influențează inflamația. În cele din urmă, autorii observă că timpii selectați pentru prelevarea de probe de sânge pot să nu coincidă cu concentrația exactă de vârf de IL-6 pentru fiecare pacient.

Prin urmare, studiul concluzionează că rezultatele trebuie validate în cercetări viitoare și mai mari înainte de a se putea trage concluzii definitive cu privire la utilitatea clinică a oricărui biomarker.

Surse: