Studiul examinează luptele părinților cu obiceiurile alimentare ale copiilor lor

Studiul examinează luptele părinților cu obiceiurile alimentare ale copiilor lor

Într-un studiu publicat recent în jurnalpofta de mancareCercetătorii au examinat experiențele părinților în ceea ce privește hrănirea copiilor cu mâncători voraci și au identificat provocările și strategiile cheie.

Comportamentul alimentar lacom la copii este legat de supraponderalitate și obezitate. Înțelegerea experiențelor și strategiilor părinților poate duce la intervenții personalizate pentru a sprijini obiceiurile alimentare sănătoase la copiii cu astfel de comportamente.

fundal

Cercetătorii au subliniat importanța înțelegerii tiparelor de alimentație ale copiilor, mai degrabă decât să se concentreze doar pe comportamentele individuale.

Studiile care utilizează analiza profilului latent au identificat profiluri alimentare distincte la copiii preșcolari. Aceste obiceiuri alimentare se caracterizează prin receptivitate crescută la alimente, plăcere crescută la mâncare, supraalimentare emoțională, niveluri scăzute de anxietate alimentară, sensibilitate redusă la indicii de sațietate și mâncare mai rapidă.

Genetica influențează semnificativ trăsăturile apetitului, unele trăsături fiind puțin prea moștenite. Interacțiunile dintre factorii de mediu și cei genetici contribuie la exprimarea comportamentului alimentar și a riscului de obezitate.

Practicile de hrănire ale părinților modelează în mod semnificativ comportamentul alimentar al copiilor, controlul coercitiv, structura și sprijinul pentru autonomie fiind domenii cheie. Cercetarea calitativă evidențiază provocările cu care se confruntă părinții în gestionarea interacțiunilor nutriționale cu copiii, în special cu cei cu obezitate.

Practicile alimentare specifice au fost legate de caracteristicile apetitului legate de obiceiurile alimentare. Acest lucru arată importanța înțelegerii și abordării acestor comportamente la începutul copilăriei pentru a reduce riscul de obezitate.

Despre studiu

Studiul, parte a programului Appetite in Preschoolers: Producing Evidence for Tailoring Interventions Effectively (APPETitE), a examinat experiențele părinților cu hrănirea preșcolarilor cu mâncători voraci.

A urmat liniile directoare privind preînregistrarea și raportarea cercetării calitative. Au fost recrutați părinți de copii de 3-5 ani cu obiceiuri alimentare, la care au participat 15.

Au fost colectate date privind demografia, securitatea alimentară și obiceiurile alimentare. Interviurile au fost realizate prin apel video și au fost discutate experiențele și provocările legate de nutriție.

Folosind analize tematice, stenogramele au fost analizate inductiv, cu accent pe experiențele părinților. Discuțiile regulate au asigurat acuratețea și reflexivitatea pe tot parcursul procesului de analiză.

Temele au fost dezvoltate iterativ urmând procesul în șase pași al lui Braun și Clarke pentru a asigura o analiză sistematică și amănunțită. Studiul contribuie la înțelegerea practicilor de hrănire la copiii cu obiceiuri alimentare vorace.

Rezultate

Studiul a identificat patru teme cheie legate de experiențele părinților cu hrănirea preșcolarilor cu mâncători voraci.

Prima temă a vizat foamea nesățioasă a copiilor, pe care părinții au descris-o ca o dorință constantă de mâncare. În timp ce unii părinți au acceptat acest comportament ca parte a personalității copilului lor, alții l-au considerat îngrijorător.

În ciuda faptului că mănâncă frecvent, răspunsul la sațietate al copiilor a variat, unii arătând un control adecvat asupra aportului de alimente, în timp ce alții nu aveau un „buton de oprire”.

O altă temă care a apărut a fost parentalitatea ca datorie – părinții se simțeau responsabili pentru hrănirea copiilor suficient pentru a-i menține săturați. Ei au recunoscut, de asemenea, importanța limitării alimentelor nesănătoase prin utilizarea diferitelor strategii pentru a gestiona aportul alimentar al copilului lor, concentrându-se adesea pe preocupările de sănătate și stabilind limite.

Părinții doresc să insufle copiilor lor obiceiuri alimentare sănătoase pe tot parcursul vieții, să le ofere o dietă echilibrată și să-i educe cu privire la efectele alimentelor asupra sănătății. Ei au monitorizat consumul de alimente pe tot parcursul zilei, au oferit alternative mai sănătoase și au încurajat autonomia în alegerile alimentare.

Respondenții au vorbit și despre necesitatea de a „alege bătăliile”. Părinții au depășit provocările legate de hrănire prin stabilirea regulilor de masă și prin utilizarea practicilor de hrănire forțată pentru a gestiona situațiile stresante personal.

În timp ce rutinele erau benefice, părinții au folosit și abordări flexibile care le-au permis o oarecare autonomie în deciziile alimentare. Strategiile coercitive, cum ar fi folosirea alimentelor ca recompensă sau pentru a face față emoțiilor, au fost folosite pentru a reduce suferința părinților, deși unii părinți și-au exprimat vinovăția față de aceste practici.

Concluzii

Studiul a examinat experiențele părinților în hrănirea preșcolarilor cu mâncători voraci, evidențiind provocările, strategiile utilizate și eficacitatea percepută. Comportamentul alimentar dornic a fost caracterizat de plăcere ridicată la masă, receptivitate și entuziasm scăzut la masă.

Din cauza reactivității copiilor la indiciile alimentare, părinților le-a fost greu să recunoască foamea adevărată. Pentru a promova obiceiuri de hrănire pozitive, au folosit strategii de hrănire care au inclus control, structură și sprijin pentru autonomie.

În special, s-a dovedit eficientă o abordare autoritară a hrănirii, care a combinat controlul cu căldura și receptivitatea. Cu toate acestea, unii părinți au recurs la hrănirea emoțională și au folosit mâncarea ca recompensă, potențial exacerbând comportamentul de supraalimentare.

Implicațiile includ importanța intervențiilor personalizate care vizează practicile alimentare ale părinților pentru a sprijini comportamentele alimentare sănătoase ale copiilor. Studiul evidențiază necesitatea echilibrării monitorizării consumului de alimente cu asigurarea autonomiei și evitarea practicilor restrictive.

Cu toate acestea, lipsa diversității eșantionului și potențiala părtinire de auto-selecție limitează generalizarea. În timp ce studiul oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra gestionării comportamentului de supraalimentare, sunt necesare cercetări suplimentare, inclusiv măsurători obiective, cum ar fi indicele de masă corporală. În ciuda punctelor forte precum datele calitative detaliate, limitările subiectivității și influențele contextuale trebuie recunoscute.

În rezumat, studiul luminează dinamica nutrițională complexă a copiilor cu mâncare avidă și pledează pentru abordări nutriționale diferențiate și receptive pentru a promova obiceiuri alimentare sănătoase.

Surse: