Lecanemab și donanemab încetinesc declinul Alzheimer, dar merită beneficiul costul?

Lecanemab și donanemab încetinesc declinul Alzheimer, dar merită beneficiul costul?

Noile cercetări arată că lecanemabul și donanemabul pot încetini declinul cognitiv și pot prelungi independența pacienților în activitățile zilnice. Sunt aceste tratamente cu costuri ridicate și cu risc ridicat cu adevărat semnificative pentru pacienții cu Alzheimer și familiile acestora?

Una actualaAlzheimer și demențăStudiul examinează efectele tratamentului asupra perioadei de timp în care pacienții cu boala Alzheimer (AD) rămân independenți în activitățile de bază ale vieții de zi cu zi (BADL) și activitățile instrumentale ale vieții de zi cu zi (IADLS).

Tratamente actuale pentru AD

AD este o tulburare neurodegenerativă caracterizată prin acumularea cerebrală a patologiei amiloid și tau, care duce la leziuni sinaptice și neuronale, ducând la demență progresivă. Au fost dezvoltate mai multe terapii, inclusiv anticorpi monoclonali anti-amiloid, pentru a reduce sarcina de amiloid cerebral, care poate întârzia progresia AD.

În iulie 2023, Administrația Statelor Unite pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat lecanemab ca terapie de modificare a bolii (DMT) pentru combaterea AD simptomatică precoce. Curând după aceea, în iulie 2024, a fost aprobat și donanemab. Cu toate acestea, în unele cazuri, ambele tratamente au fost asociate cu o relevanță clinică minimă în încetinirea progresiei demenței.

Atât lecanemab, cât și donanemab sunt tratamente costisitoare care pot crește riscul de anomalii legate de amiloid (ARIA) neuroimagistice. Ca urmare, unii medici sunt reticenți în a iniția aceste terapii, deoarece orice tratament trebuie să demonstreze semnificația clinică pentru a depăși riscurile și costurile potențiale.

Evaluarea severității anunțului

Evaluarea clinică a demenței (CDR)este o scară globală pentru a determina starea și severitatea demenței prin măsurarea gradului de pierdere cognitivă în diferite domenii. Aceste domenii includ memoria, judecata, orientarea și rezolvarea problemelor și abilitățile funcționale în afacerile comunității, acasă și îngrijirea personală.

Fiecare domeniu CDR este punctat de la zero la trei, reflectând o cogniție sănătoasă și grav afectată. Suma scorurilor fiecărui domeniu sau „cutie” CDR produce CDR-Suma de casete (CDR-SB), o măsură continuă cu scoruri cuprinse între zero și 18.

Deși nu există un consens clar cu privire la un beneficiu „semnificativ clinic” pentru demența AD, cogniția și performanța funcțională trebuie evaluate pentru a înțelege beneficiile tratamentului AD. Beneficiile clinice explicate în termeni de semnificație statistică nu ajută întotdeauna îngrijitorii sau membrii familiei să înțeleagă rezultatele tratamentului. Ca rezultat, alte valori precum IADL și BADL pot fi utilizate pentru a cuantifica independența funcțională la pacienții cu AD.

Despre studiu

Studiul longitudinal actual a fost realizat la Centrul de Cercetare a Bolii Alzheimer Knight (Knightadrc) de la Universitatea Washington. În analiză au fost incluși atât subiecții cu deficiențe cognitive, cât și subiecții cu deficiențe cognitive care au suferit tomografie cu emisie de pozitroni amiloid (PET) și puncție lombară (LP). Toți participanții la studiu au furnizat, de asemenea, mostre de lichid cefalorahidian (CSF) pentru evaluarea proteinei beta amiloid (Aβ) și tau.

Toți participanții au fost supuși evaluărilor clinice și cognitive pentru a obține scorul CDR. Un diagnostic clinic de demență Ad a fost determinat pe baza criteriilor standard și a unui scor global CDR.

Rezultatele studiului

Acest studiu a inclus 282 de participanți, dintre care 67% aveau demență AD foarte ușoară și 33% cu demență AD ușoară, evaluați cu un CDR de unu. Aproximativ 56% din cohorta de studiu erau bărbați, 88% erau albi non-hispanici și 10% erau negri sau afro-americani.

Majoritatea participanților CDR 0,5 au fost independenți, în timp ce doar 40% dintre participanții CDR 1 au fost independenți. La momentul inițial, aproape toți participanții la BADLS erau independenți.

Patru componente IADL au fost considerate funcții ale scorului CDR-SB, permițând estimarea nivelului de independență. Aceste componente au inclus plata facturilor, conducerea, amintirea medicamentelor/programari și pregătirea meselor.

Pe baza acestei abordări, aproximativ 50% dintre participanții la studiu erau dependenți. Unii participanți au putut să pregătească mesele în mod independent și să-și amintească programările/medicamentele la un scor CDR-SB mai mare, dar nu au putut să plătească facturile și să conducă eficient.

S-a observat o relație puternică între CDR și ADL. Aproximativ 93% dintre participanții cu CDR-SB mai mic de 4,5 au fost independenți în IADL, în timp ce 87% dintre participanții cu CDR-SB mai mare de 4,5 nu au avut independență în IADL.

În plus, 97% dintre participanții cu CDR-SB mai mic de 11,5 au fost independenți în BADL. În comparație, 85% dintre participanții cu CDR-SB peste 11,5 nu au demonstrat independență în BADL.

Creșterea medie anuală a CDR-SB a fost de 1,30. Cu toate acestea, atunci când această măsurătoare a fost modelată ca o funcție a CDR inițial, CDR-SB a crescut cu 1,05 în fiecare an pentru persoanele cu CDR la momentul inițial și unul la momentul inițial. În general, a fost observată o creștere liniară a CDR-SB în timp.

Timpul estimat pentru pierderea independenței în IADL a fost de aproximativ 29 de luni. Interesant este că anii suplimentari de independență ai IADL și BADL s-au corelat cu tratamentele cu lecanemab sau donanemab, reflectând o rată mai lentă de declin a CDR-SB.

Presupunând o scădere consecventă a scorului CDR-SB după tratament, 10 și opt luni suplimentare de independență în IADL au fost asociate cu tratamentele cu lecanemab și donanemab. Pentru tratamentul cu donanemab, s-au observat încă 13 luni de independență în IADL pentru grupul Tau-PET scăzut/intermediar, în timp ce patru luni de independență au fost măsurate în IADL pentru Tau-PET ridicat.

Concluzii

Studiul actual oferă noi perspective asupra relației dintre scorurile CDR-SB și independența funcțională. Aceste constatări subliniază, de asemenea, importanța clinică a tratamentelor AD și dacă pacienții și familiile lor pot lua decizii de tratament mai informate.

Surse: