Sensibilitatea senzorială și partenerul susțin traiectorii depresiei perinatale

Sensibilitatea senzorială și partenerul susțin traiectorii depresiei perinatale

Tristețea persistentă, oboseala, modificările somnului și pierderea poftei de mâncare sau a interesului sunt simptome comune la mamele care suferă de depresie perinatală. Cum se dezvoltă aceste simptome? Un studiu de reper a urmărit călătoriile mamelor cu această afecțiune. S-a concluzionat că sensibilitatea ridicată la stimuli interni și externi poate crește riscul de depresie, în timp ce sprijinul partenerului în timpul sarcinii are un efect protector.

Perioada perinatală este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca un interval de timp în a 22-a săptămână de sarcină și se termină la 7 zile după nașterea copilului. Această perioadă este caracterizată de schimbări fiziologice și psihologice semnificative, ceea ce o face dificilă pentru multe femei. Între 10% și 25% dintre femei sunt susceptibile la depresia perinatală, care apare în timpul sarcinii și poate dura până la un an după naștere. Tristețea persistentă, oboseala, schimbările de somn și pierderea poftei de mâncare sau a interesului sunt simptome comune, sănătatea emoțională a mamei și a copilului fiind afectată semnificativ.

Deși simptomele depresiei perinatale sunt bine identificate, există mai puține cunoștințe despre cum se dezvoltă aceste simptome. Pentru a extinde acest domeniu, un studiu condus de Maria Spinelli cu sprijinul Fundației BIAL a fost primul care a urmărit traiectoria depresiei perinatale în patru momente diferite - la sfârșitul sarcinii și la 3, 6 și 9 luni postpartum.

În cadrul acestei lucrări, cercetătorii de la Universitatea G. d'Annunzio Chieti -Pescara și de la Universitatea din Pavia (Italia) au efectuat un studiu longitudinal cu 88 de mame fără diagnostic clinic, examinând rolul factorilor individuali precum SPS - Sensibilitatea la procesare senzorială (care duc la conversații mai ample și factori de reactivitate legate de creșterile și ajustările contractelor și disputele externe ale proprietăților și disputelor externe). proprietăți.

În articolul „Depresia maternă în perioada perinatală: rolul sensibilității la procesarea senzorială și al sprijinului social și impactul lor asupra rezultatelor adverse ale sugarului”, publicat în revista științifică Frontiers in Psychology, cercetătorii au dezvăluit că au examinat și rolul depresiei prenatale a sugarului ca marker precoce al ajustării emoționale.

Rezultatele au arătat că starea de spirit scade imediat după naștere, dar se îmbunătățește în timp, mamele cu sensibilitate ridicată și mai puțin sprijin pentru partener fiind mai predispuse la sentimente negative. Prin urmare, sensibilitatea ridicată poate crește riscul de depresie, în timp ce sprijinul partenerului în timpul sarcinii are un efect protector. Cercetarea a mai descoperit că depresia prenatală ar putea influența reactivitatea emoțională a copilului, în special aderarea abundenței sale la efectele negative și ca factor de stres prenatal.

Acest studiu poate ajuta la crearea de programe de sprijin pentru mame și la promovarea unei mai bune adaptări emoționale pentru ele și copiii lor. „

Maria Spinelli

Având în vedere impactul său semnificativ, „participarea partenerului ar trebui să fie o parte esențială a programelor de parenting care să promoveze relații pozitive încă de la începutul sarcinii și să pună bazele unei dinamici familiale de susținere și o tranziție mai sănătoasă la parentalitate”, subliniază cercetătorul.

În ceea ce privește diada mamă-copil, îmbunătățirea și promovarea atingerii interactive în perioada postpartum poate îmbunătăți legătura dintre cei doi și poate reduce stresul, atât starea emoțională a mamei, cât și adaptarea emoțională a copilului afectând beneficiile copilului. „Rolul pozitiv al experienței tactile poate servi ca bază pentru programele de intervenție menite să promoveze relații sigure și de susținere la începutul vieții”, subliniază Spinelli.

Aflați mai multe despre proiectul „131/20-de la conexiunea interioară la conexiune diadică: impactul intervenției mindfulness asupra sincroniei bio-comportamentale mamă-copil” aici.

Surse: